Mănăstirea Arnota

Manastirea Arnota - Locul unde este inmormantat domnitorul Matei Basarab

 

       Manastirea Arnota este ctitorita de Matei Basarab in 1633-1634, cu hramul “Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil”, pe temelia unei biserici mai vechi, fiind situata la 37 km de Ramnicu Valcea, aproape de Manastirea Bistrita. Conform unei legende, Matei Basarab a zidit manastirea aici deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare in aceste locuri, ascunzandu-se in niste stufarisuri, fiind urmarit de turci.

In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: mormantul lui Matei Basarab, mort la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus apoi la Arnota, dupa rascoala Seimenilor, si mormantul lui Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al lui Mihai Viteazul, cazut in timpul luptelor din Transilvania, duse alaturi de eroul de la Turda, inmormantat in anul 1604 la Alba Iulia, ramasitele lui pamantesti fiind aduse la Arnota in 1648.

Am ajuns şi la Mănăstirea Arnota, care se află la cota 820 de m in Muntii Căpăţânii. Se ajunge la ea făcând dreapta de pe drumul dinspre Rm.Vâlcea la 40 km spre Tg.Jiu. Pe indicator scrie spre Mănăstirea Bistriţa şi spre Mănăstirea Arnota. Imediat cum am intrat pe acel drum am observat undeva în vârful muntelui un fel de cetate cu o poartă mare alb-roşiatică şi am zis că trebuie să ajungem acolo indiferent ce-o fi.Am ajuns la M. Bistriţa şi de acolo am plecat spre M.Arnota pe un drum neasfaltat, trecând printr-o carieră de piatră, apoi spre surprinderea noastra descoperim o alta portiune asfaltata pana la manastire. Am urcat... şi am tot urcat... "lumea" era departe deja... Într-un final am ajuns, cetatea aceea superbă era chiar mănăstirea:

Eram bucuroşi că am ajuns aşa sus şi am dat de un loc al lui Dumnezeu. Am intrat înăuntru. Două măicuţe erau prin curte şi trebăluiau. Din primele clipe am simţit o linişte şi pace în suflet copleşitoare.

Se simţea, era alt ritm al vieţii, lucrurile stau cu totul altfel când locuieşti în vârful munţilor şi "lumea şi ispitele ei" sunt de mult uitate. 

 Măicuţele lucrau cu aşa răbdare...era aşa curat peste tot

Bisericuţa era aşa mica şi intimă, părea că acolo slujeşte o familie unită şi foarte apropiată.Am rămăs cu o impresie foarte plăcută, şi pentru mine este una dintre cele mai frumoase mănăstiri la care am fost vreodată.