Comuna Falcoiu, asezata la confluenta Oltului si Oltetului, binecuvintata cu apa si lunci largi si manoase, a fost cindva una din infloritoarele zone agricole axata, in special, pe legumicultura. Cine auzea de numele comunei se ducea imediat cu gindul la usturoi si tutun. Acum obiceiul producerii usturoiului in cantitati impresionante s-a pierdut, ca multe altele, si satenii se multumesc cu ceea ce obtin din cultivarea parcelelor proprii. Nu au sarbatori ale satului, nici tirguri ori bilciuri, singurele zile de sarbatoare fiind cele calendaristice si duminicile in care se duc la biserica. Cind vine vorba de distractie, locuitorii comunei stiu ca au doua variante: ori merg la discoteca din comuna, ori la vreun meci de fotbal al echipei lor, Otelul Falcoiu. In rest nu-si prea vad capul de treburi, s-au obisnuit cu ritmul lor de viata, cu lucrul pamintului, cu mersul in pietele din comunele vecine, de unde mai scot un ban pe legumele pe care le vind.
•„Ni se spunea, odata, patria usturoiului“
Comuna Falcoiu, face parte din categoria comunelor cu suprafata medie de teren si are aproximativ 4500 de locuitori. Este inpartita in cinci sate: Falcoiu, Cioroiu, Cioroiasu, Chilii si Rudari. Numele comunei este mostenit de la un fost boier caruia i se zicea Falcoianu si care detinea acele terenuri.
Principala ocupatie a oamenilor din comuna este agricultura. In toate satele din lunca Oltului si a Oltetului, taranii s-au ocupat cu cultivarea legumelor, „au avut marele avantaj ca apa e doar la patru metri adincime si si-au sapat puturi, si-au realizat sisteme de irigat...“, a adaugat primarul comunei, Alexandru Petrisor.
Primarul isi aminteste de perioada cind „ni se spunea, odata, patria usturoiului“, cind pe luncile riurilor se cultivau peste 100, 150 de hectare cu usturoi, cind exista chiar un soi „de Coiroiu“ si se tinea in sat o sarbatoare a usturoiului imediat dupa ce era recoltat, dar toate acestea au disparut odata cu parcelarea terenurilor, cind sistemele de irigat s-au deteriorat. Acum satenii s-au axat pe plantarea ridichiilor de luna, a morcovului timpuriu, ardeiului si a altor legume pe care le por valorifica pe piata. E greu, oamenii nu au bani, dar sunt muncitori din fire si se chinuie sa scoata un ban din singurul lucru pe care-l pot face, cultivarea terenurilor cu legume. Animale nu cresc decit pentru a produce citeva bucate pentru consumul zilnic, „avem copii si mai beau cite un pahar cu lapte, de vacuta ne ingrijim printre picaturi...“, a spus una din femeile din Falcoiu.
• „Tragem nadejde ca mortul colacul (...) bani sunt putini, cit sa luam si noi o piine (...)“
Daca majoritatea satenilor aleg sa se ocupe cu legumicultura, o mica parte mai pastreaza traditia plantarii tutunului, de cind aveau „tarlale, nu ca acum citiva ari (...)“, dupa cum au spus cei pe care i-am gasit insirind frunzele de tutun pe sfoara pentru a le pune la uscat.
„E munca multa, semanat, udat, uscat (...) muncim din primavara pina toamna tirziu (...) tragem nadejde ca mortul colacul (...) bani sunt putini, cit sa luam si noi o piine (...)“, au adaugat femeile. Nici ei nu cultiva mult teren cu tutun, desi beneficiaza de subventii, 4500 lei la kilogram. „La tutun se munceste mult, intii il sadim, apoi il plantam fir cu fir, udam la el toata vara, ca sa nu va mai spunem cit ne chinuim pina-l uscam (...) muta-l de la soare la umbra, pune-l la adapost, ca daca-l prinde ploaia se inegreste si nu ni-l mai primesc(...)“, spuneau tutungeritele. Pentru copii nu-si doreau o soarta asemanatoare cu a lor, sa stea o viata intreaga si sa munceasca pe nimic, „daca invata carte sa mearga mai departe, daca nu...“, raspundeau femeile privindu-si odoarele si parca dindu-le de inteles ca altfel se vor chinui ca si ei.
• Caminul de batrini - dorinta „bunului boier Mihail Demetrian“
Aflat la cel de-al patrulea mandat, primarul comunei, Alexandru Petrisor, a tinut sa indeplineasca, dupa zeci de ani, dorinta „bunului boier Mihail Demetrian“, care a cedat intreaga avere statului cu mentiunea de a se infiinta in zona un camin-spital care sa-i poarte numele. Testamentul a fost gasit de preotul Gheorghe Ochea si, desi nu ii poarta numele, caminul s-a construit si s-a dat in folosinta. Se numeste Centrul de Ingrijire si Asistenta si primarul se mindreste ca a reusit sa infiinteze 50 de locuri de munca pentru oamenii din comuna, iar pentru cei cu handicapuri si pentru batrinii, care nu pot sa-si mai poarte de grija, caminul reprezinta o a doua casa. Trebuie amintit ca acest camin-spital functioneaza separat de dispensarul comunal, care are sediu si personal separat.
„Cu drumurile stau bine, sunt pietruite, axul principal care e asfaltat are gropile plombate, nimeni nu poate spune ca nu m-am ocupat de aceasta problema“, a declarat primarul din Falcoiu.
Cele cinci scoli din comuna sunt si ele pe lista de prioritati a primarului, a adus chiar si un microbus pentru transportul copiilor din Chilii, care erau nevoiti sa mearga sapte kilometri pe jos pentru a ajunge la scoala. Iluminatul public este rezolvat, toate ulitele sunt luminate, la fiecare 50 de metri exista un bec. Pe saracii din Chilii si Rudari, primaria incearca sa-i ajute cum poate „oamenii cu situatii materiale precare beneficiaza de legea 416“, a declarat Alexandru Petrisor, primarul comunei.
Acum asteapta investitori din strainatate, ar fi singura solutie de a iesi din saracie, de a se misca lucrurile.
Au venit citiva si s-au interesat, dar oamenii s-au speriat cind au auzit ca este vorba de unii care vor sa cumpere pamint, asa ca intr-un fel sau altul i-au indepartat. „Sunt oameni simpli, nu-si dau seama ca poate prin venirea acestor investitori se pot creea noi locuri de munca in comuna“, a accentuat ideea Alexandru Petrisor.
Geografia Femeii
